Degeaba incerc sa mai intru in rozboiul din viata mea,pt k nu mai pot spera,armele mi's prea uzate,slabite,simt k nu mai am puterea sa mai inving,ma desprind usor de vise,vise care mi au dat sens vietii,si usor ma invalui cu realitatea...cu realitatea asta nenorocita care ma face sa obosesc sa traiesc,sa renunt,sa urasc tot...tot ce ma inconjoara,lucruri,oameni...Va urasc pe toti,ma faceti sa mi urasc mersul vietii,in care simt ca nu am niciun reper,merg pe taramuri necunosute,ma simt o straina in propia mi viata.M am lovit de acelasi zid de care am jurat de prea multe ori k nu ma voi mai lovi,e ciudat totusi,nu mi recunosc gandurile cateodata,si mi duc mainele la frunte si mi plang de mila ideile,ma simt neputincioasa.Trebuia sa mi ating standardele,fara sa mi uit principiile,de ce nu ma mai simt in stare ?
